Verde fir de busuioc,
Ornicul a stat pe loc,
Lacrimă de adevăr,
Plâng petale-n flori de măr...
Stropi de-albastru-n ochi de lac
Peste-un ram de liliac,
Iarbă crudă, sub călcâie,
Bob de chihlimbar - tămâie...
Primăvară, în caiși,
Bani de-argint, pe ochi închiși,
Nori, pe cer... Zădărnicie...
Clipa-i grea de veșnicie...
Vântul, spulberând, în zări,
Fumul gros de lumânări,
Codrul, fremătând, în șoapte,
Peste-un văl, cernit de noapte...
Luna, văduvă mireasă,
Giulgiul n-a sfârșit să-l țeasă...
Din străfunduri de pământ,
Crește-un strop de apă, sfânt...
De pe boltă, cade-o stea,
Pulbere de peruzea,
Peste pleoape, se așează...
Viersul ce mă ține trează
Nu e cântec de iubire
Și-i bocet, spre despărțire...
Pe pajiștea Raiului
Crește Floarea Paștelui...
În tăcerea de cuvinte,
Pana s-a culcat, cuminte,
Peste foi, îndoliate
De versuri neîncheiate...
Iar din mâna care-a scris,
Zboară, nevăzut, un vis
De codană, în cosiță
Cu-albe flori de lămâiță...
Din icoana Maicii Sfinte
Ninge-argint, peste cuvinte,
Greieri, cântă-n fapt de seară,
Stins, miroase-a fum de ceară...
Lacrimă-ntr-un bob de rouă,
Clipa vieții, ruptă-n două.
Pe pământ, doar amintire,
Și, în Cer, Nemărginire...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează