Powered By Blogger

7 feb. 2025

Seara - Daniela Caurea

 

Mângâietor, delfinii, seara,

adorm cu botu-n aripa lunii întinsă.

Păsări și oameni respiră egal, numai

tu dormi ca un soare, pe-o pojghiță-n

leagăn pretinsă. Visez toată noaptea

cum dormi, cum brațele ți se fac

iederă spre mine, eu, alungata într-un cuib

de lemn, purtînd pedeapsa Penelopei

pe-un croșet cu suspine.

Rămîn să visez de departe

cum tu dormi ca un soare,

lunecînd pe-un lujer de-argint,

chemîndu-mă pe curatul meu nume

din copilărie, obosit de polen

și absint. Sub o cascadă de stele

îți simt răsuflarea-nflorindu-mi

în palmă și pulsul tău de bărbat

și-atunci de-abia mă trezesc

și simt bucuria de-a fi singură

cu-adevărat.


Din „Adalbert Ignotus”, 1977

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează