Am scris-o mic, ai s-o citești cu greu,
Pune-l în deget, scoate-ți-l mereu.
Nemaiputând să ți-l sarut, eu, faur,
Suind în stihul ce ți-l scriu pe aur.
Am vrut sa nu fiu eu de vina
Ca am avut numai atâta rădăcina
Cât a rodit o rodie, si-atât.
Citește când ți-o fi urât.
Inelul strecurat pe dești
Sărută-l când ți-l scoți și când citești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează