Aveam în vis gospodăria plină.
Furnicile îmi măcinau făină.
Păstram la stână mieii Domnului şi cuci
În staul, pentru lapte şi lăptuci.
Un cal cu şorţ îmi mătura ograda...
Îşi cultiva în straturi drepte coada,
Şi mie-mi semăna o bella-dona.
Acolo cedrii îmi cântau din diblă...
Din arborele-pâine mâncam jimblă...
Din arborele de cafea, cafeaua fină...
Făceam un foc isteţ la rădăcină
Şi boabele ieşeau gata prăjite;
O coropişniţă mi le dădea râşnite...
Şi-ntr-un izvor termal, ca dintr-o ceaşcă,
Turceşte beam cafea turcească.
(în vol. de debut ”Capricii”, 1929)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează