De la un timp,
în fiecare dimineață
revin din moarte tot mai greu.
Tot mai greu ridic pleoapele,
mă scol mirată, fac un pas,
reînvăț să umblu
ca și cum aș fi uitat mișcările,
ca și cum somnul m-ar fi convins
că nu voi mai avea nevoie de ele.
Apoi de dimineață până seara sunt vie,
mă agit, vorbesc, mă zbat
și, obosită, în cele din urmă,
încerc să adorm
numărând până la 100,
spunând versuri,
amintindu-mi priveliști frumoase,
mă grăbesc să mă refugiez în moartea provizorie
din care mă întorc tot mai greu.
Din „Se face liniște în mine”, Humanitas, 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează