Tren - Radu Beligan

Fundal de cer

Cu lumânări de ceară.

Copaci în goană, horă de schelete,

și eu stingher

și gară după gară...

S’aprind, pe rând, uitatele regrete.

Cu fiecare

nouă depărtare

se rup bucăți din sufletu-mi greoi,

trudite păsări negre, călătoare,

să fugă fără pace înapoi,

spre cei lăsați în zările de ieri.

Vagon funebru către nicăieri.

Regretele se-aprind acuma iară,

și noi stingheri

și gară după gară. 

publicată în Revista Scriitorilor Tineri, Brașov 1938