În glastra de la fereastră
clădită în ger,
a izbucnit iarba, gălbuie, albastră,
ca un semnal de alarmă, ca un reper.
Și-ntr-adevăr, trezită de alarmă,
din nou am iubit -
deși, inima mea se-ncuiase în iarnă, să doarmă,
ca un câmp de recolte-ostenit.
Grâu de ianuarie, dragostea mea,
- iarbă scurtă... Nu voi avea
de la tine nici boabe, nici pâine în dar.
Se anunță viscole mari.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează