Powered By Blogger

4 dec. 2024

Elegie cu două mâneci premiate - Constantin Abăluță

 

nimic de uitat

ceasul pus să sune la aceeași ora leșioasâ

părinții dorm ca niște proteze alături

și mâine îi așez din nou la locul lor cu câte-o reverență

e frig de la masa cariată

și tu te scoli deodată

și-ți îmbraci mânecile tale premiate la toate concursurile

nu lipsește mult și ai lua-o la fugă

pe străzi necunoscute dar e o tencuială

care cade astupându-ți bunele intenții.


Risipa de zori târzie filează pe așternuturi

Glasul ei dacă mai traiește îți inundă privirea

și nu-ntorci capul să nu-l sugrumi

orbit cauți paharul apa mâinile clanța

deschizi torni vezi apuci

și murmuri o viața-ntreagă pe pietre până la mare

și marea e leșioasa ca ora la care te scoli


nimic de zăvorât nimic de uitat marea

din care grecii făcură prilej de discordii

mai înainte ca luna să-și poată stârni ghemotoacele ei

pline cu nasturi de ceară și gămălii de chibrituri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează