O, cum aș vrea să fiu ca bradul
Ce-n somnolența din amurg,
Sfidează vremea care trece,
Și viețile care se scurg,
În lupta cea mai sângeroasă
Din veacul nostru de oțel.
Cum aș dori să fiu zefirul
Ce explorează largul zării!
Să simt lărgimile din spații
Și farmecul eliberării
Din lumea noastră tot mai strâmtă
Și tot mai greu de îndreptat!
Și cum aș vrea să fiu o rază
Ce o dezmiardă aurora
Prin răsărituri siderale
Și ondulări eterizate,
Să port triumful tuturora
Care-au putut să ilustreze
O biată scenă de carton.
O, cum aș vrea să fiu lumina,
O stea ce-nfruntă norul zării,
Să spulber tristul întuneric
Și să sfidez infumurarea
Și valul crud al nepăsării,
Dar iată noaptea-i tot mai neagră..
Și pier dorințele-n amurg.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează