Bună-i mama, cea mai bună,
Sfântă-i casa părintească,
Dulce-i limba cea străbună,
Dulce și dumnezeiască.
Mama-i suflet cu nemoarte,
Casa-i vatră cu noroc,
Limba-i doină, limba-i carte,
Ce ne-adună la un loc.
Multe neamuri sunt pe lume,
Dar din toate, dintre ele,
Unu-i neamul tău, anume,
Cel ce știe dor și jele.
De aceea eu îl cântu
Și mă-nchin în fața lui,
Cum se-nchină la pământu
Ramul greu al pomului.
Neamul său cine și-l vinde
Nu e om, e-un faraon,
Care speră, care tinde
Să-l conducă pe Ion.
El, Ion, muncind la glie
Fără pic de îndurare,
Are doar o bucurie -
Să-și vadă copilul mare.
Iar coplilul crește, crește
Și-ntr-o zi, cu alți flăcăi,
Se duce, se rătăcește,
Precum pruncul, de ai săi.
1991
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează