Powered By Blogger

30 nov. 2024

Apel ecologic - Damian Ureche


Ca-n Biblie vin ploile acide

Și fum și scrum rămâne-n urma lor

Și raza de otravă ne ucide,

Iar pulbera ne-o varsă-n viitor!


Mor pești asfixiați în cuibul mării,

Pădurile, cu frunza arsă, pier,

Și cine știe ce mai vrea pământul

Și ce blesteme ne mai vin din cer.


Pământul fierbe și aruncă lavă,

Vulcanii fac din burguri jucării,

Topindu-le-n noroiul diabolic,

Iar oamenii sunt îngropați de vii!


Pe mările dumnezeesc de-albastre

Cresc pânze ucigașe de țiței

Și fumegă febril mareea neagră

Și stinge tot ce prinde-n calea ei.


Din oaze de natură legendare

Pier lacuri spulberate-n vânt,

Iar pentru o fărâmă de visare

Nici lebede, nici nuferi nu mai sunt!


Chiar munții cad din vechea măreție,

Parcă se surpă peste tot în jur,

Iar păsări mari cu aripa de smoală

Sunt spaime otrăvite de azur.


O vară suferindă și bizară

Brutal aruncă aer fiert pe noi,

Iar prăbușiri de nori perpetuează

Aversele satanice de ploi.


Și nici un anotimp știut de veacuri

Nu-și mai întoarce mersul său firesc,

Cutremure pe scara disperării

În fiecare noapte ne izbesc!


Se încleștează cerul cu pământul

Ca la o trântă fără de temei,

Dezlănțuită, oarbă și murdară,

Ne prinde apa-n ghilotina ei.


Când florile se varsă-n cimitire,

Nu scapă anii buni de anii răi...

Mai poate oare omul să respire

Între aceste tragice văpăi?


Hai, omule! Întoarce-te spre tine,

Fii foarte tu din Sena până-n Jiu!

Către fragila rază de iubire,

Întoarce-te, cât nu e prea târziu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează