Lângă fereastra unei mansarde
în timp ce ziua curge printre lucruri
Toamna aduce daruri princiare:
ieri împietreai până la glezne
astăzi te bucuri că-n sfârșit sosesc
transporturi mult mai mari de ceață.
Poți să visezi sub cerul singur
evenimentul întoarcerii
în rugămințile mării.
Femeia iese cu mișcări opale
din cenzurate-ntrebări
un nenufăr alunecând
pe firul de iridiu al stelei
în amurgul unei iluzii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează