Pe zăpada albă albă
e o pată de vermilion;
este sângele, sângele fiului meu,
a murit pentru libertate.
Când soarele topește zăpada
o floare roșie pe care o vezi încolțind:
O, tu care treci, nu-l rupe,
este floarea libertăţii.
Când au coborât partizanii
să ne eliberăm casele,
în munții albaștri a rămas fiul meu
să păzească libertatea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează