Blană jupuită dintr-o vânătoare
pentru pasul tău aerian,
în decorativ ce doare
eu ţi-am fost doamnă mai an.
Tu aveai un soţ subţire
lung ca frînghia întinsă
de din care o oştire
peste plai căzuse ninsă.
Tu aveai un ochi mult verde
şi-o tăcere, ce tăcere…
Se adună şi se pierde
cifra mea cea mai muiere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează