Limba noastră strămoșească
nu mai are-asemănare;
limba noastră are miere,
are-n ea parfum și soare.
Ea e limba ce-au cântat-o
mari poeți, e limba sfântă,
limbă-a unui neam de glorii,
care gloria ne-o cântă.
Au voit de mult dușmanii
să ne-o fure, însă iat-o,
va trăi cât va fi lumea,
noi la nimenea n-am dat-o.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează