În suflet o lampă mi s’a aprins
Prin negură, așa de-odată...
Dorul de viață m’a cuprins,
Pe durere eram cu mâna uitată.
În suflet o lampă arde de ieri.
E solitară ca’n cimitir…
O dungă de zori, prin palide seri...
Din gânduri, o floare de aur pe-un fir.
Zăpada stelelor trece pe drum,
Cu’nfiorarea de vară în vânt...
Acelaș zadarnic de vis și de fum?
O las să se stingă fără cuvânt.
Din Pagini literare, nr. 04, aprilie 1937
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează