Dorm goticele umbre pe recele bazalt
lucios ca solzii, vânăt ca plumburile grele,
când peste burgul sumbru se tolăneşte-nalt
zig-zagul de-mpietrite triunghiuri isoscele.
Pe uliţi fără bronhii de fragede livezi
tac tâmplă lângă tâmplă medivale case.
Clipind din policrome ferestre în amiezi
și aţipind în lenea amurgurilor joase.
Lagune-adânci îşi mişcă tentaculul fluid
lent ruginind zăvoare şi înverzind pereţii
și poduri gri de piatră arcadele-şi închid
sub pâcla viloletă a nordicei Veneţii.
Nici o lumină albă nu pâlpâie-n granit
decât în geometria cu galaxii de stele
din albele dantele ţesute ca un mit,
din veşnicul miracol al albelor dantele.
Şi străzile de piatră se smulg din noaptea lor
oprindu-se cumplite la fiece fereastră
s-asculte cum se naşte lumina din fior
și frumuseţea albă din liniştea măiastră.
Şi când răsar din umbră înzăpeziţi atoli,
străvechiul burg tresare la magicul andante
al degetelor albe ca nişte dulci bemoli
pe portativul zilei şi-al vieţii trepidante.
Trec meşterii în piatră pe străzile-n amurg
să urce geometria luminii pe frontoane
și străzile de piatră din împietritul burg
gonesc mai îmblânzite şi parcă mai umane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează