Copilul meu să nu mă cauți - Magda Isanos

 

Copilul meu, să nu mă cauţi. Toate

îţi vor vorbi de mine cu dreptate.

După ce n-am să mai fiu,

să nu spui: "Pentru mama-i târziu".

Să ştii că am sa râd in flori

şi c-am să-nconjur de multe ori

cu nourii şi cu ploaia ogrăzile

unde mi-am petrecut amiezile.

Dacă suferi, să mă chemi serile,

şi-am să vin lângă inima ta,

de-ar trebui să străbat zările

şi marea cu aripa mea.

Să nu te temi de faţa mea schimbată.

Să nu spui: "Mama n-a fost aşa niciodată!"

Ai să-mi cunoşti glasul poveştilor

în arborii din faţa fereştrilor.

Din multe semne-ai să-nţelegi că-s eu,

când am să vin lângă patul tău

şi-am să fac aerul răcoros,

scoborând toate stelele jos.

Ai să cunoşti că-i mama, după pace,

şi după felul-n care totul tace -

durerea şi grija de mâine -

după mirosul de gutui şi pâine.

Ai să mă ştii şi-ai să zâmbeşti dormind.

Eu, când am să văd soarele răsărind,

de teamă să nu mă fac rouă şi să nu mor,

am să-mi iau îngerii şi-am să zbor.