prietenă din copilărie sfioasă ca moartea porumbeilor când peste ani ne vom zări întâmplător pe o stradă agitată între librărie şi cafeneaua celebră a studenţilor şi actorilor cu barbă sau în tramvai: nemurire de câteva staţii mă vei strânge la piept blondă şi înlăcrimată voi şti să-ţi spun cine mai sunt?
zidit în ţepii trandafirului, inofensivii ţepi
după atâta vreme şi depărtare roşie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează