Dac-o luam de subsori
îi mirosea gur-a flori.
Şi ca să mă bage-n streche
punea şi-un mac la ureche.
Că, bătu-o-ar stelele,
şi-a tras şi sprâncenele,
subţirel, pe lângă coadă,
de-mi suci mintea năroadă.
P-urmă, ce să vă mai spui?
Umblam după ea hai-hui
şi unde se fandosea
că este gagica mea.
Şi mă lua îndelicat,
numa-n şoapte şi oftat,
când eram la ea în pat.
Eu credeam că-i doar a mea;
dar, pitită sub perdea,
la toţi fanţii se gimbea…
Şi-ntr-o seară, din pridvor,
cum trecea un roşior,
a ieşit la drumul mare
şi-a fugit cu el călare.
De-atuncea s-a tot dus
şi eu am rămas mofluz,
singurel, să bat din buză,
vascrisu ei de farfuză!"
Pictura “Țigăncușă” de Theodor Aman
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează