Pișcată-ți este mâna ta de streche,
de miști în veci condeiul pe hârtie
durează-un șir sau fabrică o mie:
cuvinte nouă-or fi, dar blaga veche.
Ce are-n gând un om, aceea scrie,
nimica nou tu n-ai de spus, Ureche,
cu Pantazi fiind pe veci păreche,
tu izvodești, cel mult, ce dânsul știe.
Ți-asemăn fruntea unei vii paragini
și vânt și pleavă sunt a tale scrieri,
de zei lipsite, vai! A tale pagini.
Zadarnic paiul sec al minții-l trieri,
drapându-i golul ei cu reci imagini:
nimic nu iese dintr-un dram de crieri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează