Vine un flăcău acasă:
- Mamă! Tată! Ard de dor!
Am decis să mă însor
cu fata lui moş Arvinte,
că-i frumoasă şi cuminte
gingaşă şi educată,
pe deasupra încă-i fată.
Mama-l pupă şi-l mângâie,
lăcrămând de bucurie.
Numai tata-i supărat
și-l priveşte încruntat.
Pe urmă îl ia de-o parte
și începe de departe:
- Mai demult, în tinereţe,
ne-am iubit cu mama fetei.
N-o s-o iei, că nu se poate,
ea ţi-i soră, tu-i eşti frate!
Flăcăuandrul, abătut,
mult a plâns şi a băut,
șapte zile, şapte nopţi,
într-un beci, ascuns de toţi.
Peste-o lună jumătate,
vine iar c-o noutate:
- Mamă! Tată! Mă însor
cu copila lui Bujor!
Aşezată, gospodină
și mândră ca o grădină.
Mama îl îmbrăţişează,
fericită lăcrămează.
Numai tata-i foc şi pară.
Îl conduce în cămară
și îi zice: - Scump fecior,
cu femeia lui Bujor
ne iubisem noi cândva,
de la mine-a rămas grea.
Tu-i eşti frate, puişor,
deci nu poţi să te însori.
Iar băiatul, întristat,
iar a plâns nealinat,
a băut rachiu şi vin,
ca să uite de venin.
Încercând a treia oară
să-şi aleagă soţioară,
tata iar i-a povestit
că cu mă-sa s-o iubit.
Iar pe urmă o aflat
că la fetele din sat,
Vasilicăi lui Arvinte
și fetelor de părinte,
Măricicăi lui Tulica
și fetei mătuşii Nica,
copilei văcarului
și fetei primarului,
Anişoarei lui Dodon,
pistruiatei lui Anton
și odraslelor vecinii,
fetei grase-a lui Arsenii,
Adrianei lui Costică,
Esmeraldei lui Opincă,
Mădălinei lui Istrate...
la toate le este frate!
Flăcăului, de amar,
îi curg mucii în pahar.
Fetele de măritat
toate i-s surori în sat.
Mama-l vede abătut
și îl ia la descusut.
El suspină ca de boală,
plângând maică-sii în poală.
Cu năduf şi supărare
îi spune măicuţei sale:
- Tata a însămânţat
muierile de prin sat.
Cum, dracu, să te însori
dacă toate ți-s surori?
Măicuţa, cu voie bună,
râde-n hohot ca nebună.
- Ce-i cu tine, mamă dragă,
aici nu-i nimic de şagă!
- Apoi, dragul meu fecior,
râd, că eşti neştiutor.
Adu-mi noră orice fată,
CĂ NU EL ÎŢI ESTE TATĂ!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează