În butoaie mari, de comină,
înainte de cules intram, curat și alb,
cu o cămașă ruptă pe trup,
ca o schelă de păianjen.
Înăuntru se vânzoleau
imperii asfixiate de vin vechi, evaporat,
cu o lumănare luminam
fețele vinului mort.
Într-o parte icoane de iad
cu draci roșii care mâncau armăsari,
în cealaltă parte munți, fioroși
plantați cu brazi, și strigoi de suprafață
îmbrăcați în papură.
Năvăleau mirosurile atunci peste
fragila lumânare.
Și eu mă speriam de parcă
s-ar fi rostogolit butoiul cu mine,
într-un râu.
Intram în butoaiele mari, inainte de cules,
copil, încălzit de spaime, intram,
iar trupul meu de-atunci, curat și alb,
în mijlocul roși al vinului încă mai e,
și-mi beau din vinuri amintirea,
amețitoare, expansivă, de nerepetat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează