Spovedanii (Nu beau) - Ion Minulescu

lui Paul Zarifopol

Nu beau,
nu cânt
și nu iubesc!...

Sunt ca un vechi răboj de lemn,
pe care-ncep să-mi recitesc
înfrângerile-n sens invers,
că-n suflet, fiecare semn
de pe răboj se schimbă-n vers...

Privesc pe cei ce trec mereu
pe jos, pe sus, pe străzi, prin gări -
botezuri, nunți și-nmormântări,
și parcă-n fiecare grup
obiectul principal sunt Eu,
ca aurul lichid din stup...

Și mă revăd așa cum ieri,
și patruzeci de ani în șir,
schimbam cireșii-n palmieri,
pe tata mare-n „Uncle Sam”
și Oltul în Gaudalquivir...

Pe când iubeam,
cântam
și beam!...

(Poezie publicată în Adevărul literar şi artistic din 17 august 1924)