Când steaua de sus va cădea
la noapte vor fi instinctele clare
și norii plini de-ntuneric vor râde
pe maluri cu trestia
clopote liniște fatalitate
ce pleoape albastre de cer
coboară
pe ochii deschiși în pământ
și dacă e numai apoteoza
acelei zile de mâine pe care-o aștept
la apusul soarelui fără
părere de rău
și dacă fulgerul
e mâna întinsă
care-și cere iertare -
în fața cerului infiorat de ploaie
atunci orb de lumina eu cânt
în pântecu întunericului și râsul trestiei
va sărbători părerea de rău
a zilei care trece.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează