2 iul. 2020
Din femeie dormind - Dan Laurențiu
Acolo unde se doarme pe plaja in luna septembrie acolo unde umbra femeii e mai dulce decat mierea
pe care o viseaza ursul în scorbura lui de iarnă acolo mai ales unde învăța delfinul cu toate
urechile
ascultând mesajele
universului fără sfârșit
acolo unde marea bate cu valuri
zadarnice în eșecul meu ca într-o stâncă
acolo aș vrea să mă duc în noaptea aceasta nu pentru a muri
nu pentru a supraviețui
nici pentru a mă tângui
în genunchi m-aș duce până acolo
la o întâlnire cu sirena
pe care am ascultat-o in tinerețe
legat cu lanțuri sus la poarta mării acolo m-aș întoarce acum în noapte dar mă va recunoaște cu această barbă albă și eu voi auzi-o urechile mi-s surde
bătrânii ochi nu văd nici la doi pași
ci iată că aproape orb
mă țin de glasul mării strâns
ca de-o frânghie călăuzitoare
râzând și izbucnind în plâns pe-această voce coboram cântând spre celălalt tărâm și valuri în adânc ne sorb sirena și bătrânul corb iluminând ca niște aștri călări pe doi delfini albaștri.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează