Întrebări cumplite, încă,
fără de răspuns rămân:
cine e, de fapt, ostatic?
Cine e, de fapt, stăpân?
Este liber cel din lanțuri?
E ostatic cel în zbor?
Și ce libertate-i aia -
rege prins în cărucior?
Fericiți, naivii umblă
lax, prin penitenciar,
temniceru-ar vrea să poată,
singur, doar un pas, măcar.
Dus-întors e legea firii,
libertatea-i un concept,
perspectivă în oglindă,
ce e strâmb ne pare drept.
Dobitocul, înțeleptul
libertatea-și definesc
doar în funcție de lanțul
lung sau scurt, absurd, firesc.
Doar în om e spaima morții,
iar normalul i-e cumplit,
dobitocu-i mult mai liber:
nici nu știe c-a murit.
Și de ce să-ți fie frică
de ceva ce ți-este scris,
de un drum spre tot neantul?
Înapoi e interzis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează