Mi-e dor de ziuă și țintesc să fiu,
cu soarele ce se ridică-n zare,
simbolul aprig de redeșteptare
pe Bărăganul meu pustiu.
Dezagregări adânc-cotropitoare
și-au făurit din sufletu-mi sicriu;
eu însă voi schimba-n principiu viu
aceste germinări ucigătoare.
Între pământ și cer un simplu fir,
ca un surâs de galben trandafir,
se-ntinde și vestește dimineața;
Văzduhul, apoi, deșteptat cu greu,
tresare și cutremură viața
clocită-n fundul cugetului meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează