Powered By Blogger

4 iul. 2020

Cărbune - Nicolae Davidescu













E miezul nopții; pe-o spetează
subțire din iconostas
lumina candelei veghează
cu pacea unui melc de-atlas.

Eu singur în odaia tristă
sub stânca gândului mă-ndoi,
și gândul meu ciudat persistă
spunând că, singur eu, sunt doi;

Că unul este cel ce-n silă
înghite vin dintr-un pahar,
iar cel de-al doilea distilă
subtilul visurilor har.

Afară calda umezeală
îngrașe seva din pământ,
iar atmosfera de cerneală
se-nchide greu ca un mormânt.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează