A mea ai fost! - Alexandru T. Stamatiad

A mea ai fost, întreagă, din tălpi și până-n creștet:
căci ochii tăi albaștri ca zările albastre,
ca visul, ca safirul,
albaștri ca și marea,
ai mei au fost!
Într-înșii mi-am ingropat
iubirea,
mi-am îngropat chiar
arta;
în apele lor limpezi m-am ingropat,
dar apele lor limpezi de-atunci s-au tulburat!
A mea ai fost, întreagă, din tălpi și până-n creștet:
căci gura ta curată ca un pahar de nuntă,
ca lacrima de rouă,
curată ca o nalbă,
a mea a fost!
Aroma o simt și-acum pe buze
iar purpurei regale - ce o tivea pe margini
ca un chenar de sânge -
beția voluptății i-a veștejit culoarea!
A mea ai fost, întreagă, din tălpi și până-n creștet:

Căci părul tău de aur, subțire și fluidic
ca o mătasă fină.
ca un surâs de toamnă.
Ca razele de lună,
Ne-a-nvăluit adesea într-o manta de gaze,
într-o cascadă vie de aur în topire!
A mea ai fost, întreagă, din tălpi și până-n creștet:
căci sânii tăi de piatră, rotunzi ca și o cupă,
vioi ca dimineața,
roz albi ca aurora,
eu i-am făcut, întâiul, să bată furtunatic
asemeni unor aripi de pasăre rănită,
și-apoi tot eu, deodată,
le-am înghețat bătaia și pentru totdeauna!
A mea ai fost, întreagă, din tălpi și până-n creștet:
căci brațele-ți - minune de tinerețe vie -
sculptate ca de daltă,
nervoase ca și valul.
Mai albe decât albul zăpezilor eterne,
a mele-au fost!
Și astăzi le simt cum mă-nfășoară
ca un șuvoi de apă.
Ca un colan de gheață,
ca o ghirlandă albă de trandafiri în floare!
A mea ai fost, întreagă, din tălpi și până-n creștet:
căci pulpele-ți superbe,
puternice ca viața în plină primăvară,
și dulci aromitoare ca persicile coapte,
a mele-au fost!

Iar buzele-mi adesea au risipit
pe ele,
potop de micșunele,
iar alte ori grămadă de roze sângerate!
A mea ai fost, ïntreagă, din tălpi și până-n creștet!