Samson Bodnărescu - Biografie

Samson Bodnărescu s-a născut pe 27 iunie 1840, în satul Voitinel, comuna Gălănești, Suceava. A învățat la școala primară din Vicovul de Jos, la liceul din Rădăuți, apoi din Cernăuți, unde, ca și Eminescu, a fost elevul lui Aron Pumnul. După bacalaureat (1865), este „profesor privat” la București, apoi vine la Iași, unde devine profesor și pedagog la Institutele Unite și totodată student la universitate.

Trimis de Titu Maiorescu să-și continue studiile în străinătate, este student între 1868 și 1869 la Viena.Va face un semestru și la Universitatea din Berlin, apoi la Universitatea din Halle, unde susține o teză despre Laocoon de Lessing. În 1870, își ia doctoratul în filosofie la Giessen.

Revenit la Iași, este bibliotecar la Biblioteca Centrală din Iași, iar din 1874 director și profesor la Școala Normală „Vasile Lupu”. Primește o locuință în curtea Bisericii Trei Ierarhi, unde îi va găzdui un timp pe Mihai Eminescu și Miron Pompiliu.
În 1879, se retrage la Pomârla, unde este director la Institutul Liceal de Băieți „Anastasie Bașotă”. Aici, la Pomârla, Dorohoi, se stinge din viață pe 3 martie 1902.
Samson Bodnărescu a debutat la „Convorbiri literare” (nr. 9 din 1867), cu proza Suferințe (după ziarul unui june). A mai publicat nuvela Mici escursiuni (1870) și legenda Vidra și Simon (1871). Este și autor de opere dramatice, îndeosebi drame istorice: Rienzi (1868); Lăpușneanu-Vodă (1879). În 1884, la Cernăuți, îi apare volumul de poezii Din scrierile lui Samson Bodnărescu, iar în 1900 Epigrame.
În Direcția nouă în poezia și proza română (1872), Titu Maiorescu îl considera pe Samson Bodnărescu „al treilea poet (după Alecsandri și Eminescu) care credem că merită să ocupe atenția publică”.