Și mi-or face o colibă
cu păreți înguști de lut,
fără de ferești și ușă
numai bine de-ncăput.
Acolo voi avé pace,
și odihnă voi avé,
sufletu-mi de dor uita-va,
inima nu m-a duré.
Ș-apoi cine e în lume,
acest dor să nu-l fi-avut
de-o colibă tăinuită
cu păreți înguști de lut,
Unde să nu mai străbată
nici prin uși, nici prin ferești
durerea neîndurată
a vieții pământești.
cu păreți înguști de lut,
fără de ferești și ușă
numai bine de-ncăput.
Acolo voi avé pace,
și odihnă voi avé,
sufletu-mi de dor uita-va,
inima nu m-a duré.
Ș-apoi cine e în lume,
acest dor să nu-l fi-avut
de-o colibă tăinuită
cu păreți înguști de lut,
Unde să nu mai străbată
nici prin uși, nici prin ferești
durerea neîndurată
a vieții pământești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează