Îți închin un imn ţie veac al mediocrităţii
nu mai vânăm ursul sur prin munţii americii
braţele noastre nu mai sângeră păduri sălbatece
ne operăm visele ca intestine
singuri ne închidem în mucegaiul birourilor
dimineaţa dactilografele îşi îmbrăţişează logodnicii
până la revederea din ceasul nopţii
când vor face dragoste pe saltele de paie
dar în aer sufletele ni se sărută
clădim un cer peste acoperişuri ca mădulare
pe bulevarde sirenele autobuzele
cum acompaniază concertul prin fără fir
veac al asigurărilor şi al reclamei luminoase
e ora când englejii o aplaudă pe raquel meller
şi refuză buchetul de violete
aruncă lumini jocurilor de ape
scâşnesc din dinţi marile cotidiane
şi iată: agenţii companiilor de afişaj
primenesc rufăria zidurilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează