Aruncai a mea privire
peste ninsele câmpii
tot era în amorțire,
tot cuprins de viscolii.
Casele de frig prin sate,
sub căciuli de stuh și paie,
stăteau toate tupilate,
fumegând fumuri bălaie.
Lângă ele zgribulite
ședeau stoguri în omăt;
băteau vânturi amorțite
printre pomii din pomăt.
Un bordei stă mai deoparte,
curtezan întroienit:
stă-n câmpiile deșarte
sub o glugă ghemuit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează