Doar cu numele iernii mă mai joc şi-l mai strig
când pe umeri şi gânduri cad mantale de frig,
din zăpada stătută iese reavăn miros,
am şi sufletu-ntors ca o haină pe dos,
un troian sunt şi eu, care fi-va topit,
frigurosul meu timp trecător m-a-mpietrit,
pus mi-e trupul pe fugă şi am ochii de fum,
vorbe calde în blănuri de minciuni mi se spun,
de o vreme nici zeii nu-s cu totul sătui,
ci se culcă scâncind şi visează statui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează