Mă tot întreb la infinit
de ce tot lucrul are şi-un sfârşit
și-n chibzuiala mea târzie
sunt nevoit să te revăd, melancolie
nu-mi place mutra ta de fel
și-apoi apari cu tot nepotrivit, ca un gând mişel
îmi faci din viaţă serial
punctezi final c-un intermezzo orchestral.
R: Melancolie, ce coşmar
stau uşi, ferestre-nchise, însă totul în zadar
melancolie, hoţ de rând
îmi cotrobăi printre vise, laşi în suflet rece vânt.
Până nu vii mă simt ok
doar când aud în suflet zgomot surd de chei
mă fac aşa cum ştii tu bine
și simt că parcă mi s-ar face dor de mine
și sufletul mi-aş curăţi
de-aş şti că poate astfel te vei mistui
de-ar exista vreun detergent
să te stârpească, aş fi primul lui client.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează