La Mitropolie-n față
parcă-i slujbă, parcă-i piață.Droaia de cu dimineață,
ca la urs, ca la paiață,
ca la târg și iarmaroc,
s-a-mbulzit, și nu e loc
să arunci de sus un ac.
Târgoveții totuși tac,
și-ntr-atâta omenet
scapă șoaptele încet,
numai șoapte,
parc-ar fi un miez de noapte,
pe muțește, ca de frică
spaima muta ca se strică.
E o mare
adunare.
Deputați și senatori
s-au trezit la cântători.
Carnea tremură pe ei
ca frecată de ardei.
Ochii nu și-i mai închid.
De opt nopți n-au mai dormit.
N-ațipesc nițel măcar,
că se-neacă și tresar.
Câte un fior de gheață
le furnica pielea creață
întrebându-se-alandala
cum s-o fi ivit răscoala
și de ce și pentru ce.
Dar mai bine-i a tăce
și îngenunchiare pe brânci
că păcatele-s adânci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează