Căscioara - ascunsă-n codrul des
ce năpustită a rămas!
Mă uit la ea cu jale;
doar noaptea liliecii ies
nici pui de om nu vezi. Nici pas
n-auzi venind d’e vale.
Iar vântu-n lungu-i mezat
sfărmând intrat-a prin oblon
și a pustiu vuește,
fântâna-n curte a secat
s-a spart statuia din balcon
grădina s-ofilește.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează