- Ce să-ţi aduc, iubito, de pe mare?
O întrebă în şoapte într-o zi.
- Din insule pierdute-n depărtare
cea mai frumoasă floare care-o fi.
Abia se mai zăreşte-acum catargul.
Pe ţărm cu ochii-nchişi şi mâna-n sân
o fată albă, alb măsoară largul,
și-n ochii ei clipeşte-un somn păgân.
Un an întreg prin insule cu soare
corabia opri şi strânse-n ea
morman de flori, căci fiecare floare
cea mai frumoasă-n felul ei era.
Dar florile, prea multe într-o seară,
cu peşti de aur prinşi la subţiori,
corabia de foc o scufundară,
și toţi muriră-ncolăciţi de flori.
Pe ţărm stau două fete-n aşteptare:
- Ce ţi-ai dorit ca dar în acest an?
- Nu-mi mai aduc aminte. Mi se pare
cea mai frumoasă scoică din ocean...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează