Aș trăi doar în izvoare,
de mi-ar fi gândul curat;
ori pe lujer de cicoare,
având sufletu-mpăcat.
Și aș fi o voce clară,
de m-aș prinde vântului,
alergând din țară-n țară,
dând ocol pământului.
Om ceresc și fără nume,
o sinteză de roman.
Dar cum toate trec în lume,
viața-mi trece, eu rămân.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează