Parisu-şi urlă vasta nehodină
și fără somn se zbate vinovatul...
e noapte-n jur, de-a lungul şi de-a latul,
de vin, de glume şi de-amoruri plină.
Durerile şi-au amuţit oftatul,
mor visurile sugrumate-n tină,
scăldat în râs, în aur şi-n lumină,
pe uliţi trece hohotind păcatul...
Drumeţ străin din ţări îndepărtate,
eu mă strecor prin putreda cetate
când după nori mijeşte aurora...
Prin boltituri de arcuri triumfale,
văd turnurile vechei catedrale,
ca două braţe blestemând Gomora...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează