în lung şi-n larg peste ocean,
de mii de ori pe-atât se-ntinde
pustiul alb saharian.
Lângă ruina calcinată
a unui templu părăsit,
lingând-şi l***-nsângerată,
oftează greu un leu rănit.
Dar, iată, luna se arată
urcând al cerului calvar,
pustia tace-nfiorată
și numai leul solitar,
Neavând durerea cui să-şi spună
curgându-i balele fierbinţi,
ridică l***a către lună,
scrâșnind strident din albii-i dinţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează