Lui Eugen Lungu
În ochii celor dragi ne uităm,
În lacrima lor. Noi știm că atât
Te ține minte oglinda
Cât în ea te privești.
Noi știm că oricât de adânc
Ar fi arată minciuna
Tot neghina răsare din ea.
Noi știm că mai vechi
E lemnul carpatic
Decât minciuna lor
Și lacrima noastră la fel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează