Privirea ta e trandafir în floare...
și fruntea, crin... şi zâmbetele, miere...
și trupul, val... şi mersul, adiere...
și glasul, cântec de privighetoare!
Tu eşti a vieţii mele sărbătoare
și-a bietului meu suflet reînviere -
căci mă renaşti cu alba mângâiere
din graţiile tale-ncântătoare.
Dar de-aş atinge scumpa ta fiinţă
cu cea mai mică umbră de dorinţă,
aș profana iubirea mea curată,
Căci mi-aş muşca pe-a tale buze, visul
și-n sărutarea mea necumpătată
ca-ntâiul om, mi-aş pierde paradisul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează