care a lăsat un gol imens,
până mai ieri legendă vie
acum, pierdută-n univers.
Mi-e dor de tanti Victorița,
iar seara, când răsare luna
și stelele pe cer sclipesc,
eu simt că-mi face semn cu mâna.
Mi-e dor de tanti Victorița,
de sfatul ei cel înțelept,
deși, de-acolo, nu mai vine,
eu, parcă, ror o mai aștept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează