am mai îmbătrânit puțin
sunt un șurub ce-a ruginit la poartă
și scârțâie-n prelung suspin.
Aleargă frunze pe asfalt
și se lipesc de el, prea ude,
când curge ploaia din înalt
fiorul toamnei mă pătrunde.
De mă cuprind melancolii
nădejdea mi-e, Doamne, la Tine
ești rațiunea mea de-a fi
că-n rest toate-s deșertăciune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează