Poeţii cred că e o corabie
și se îmbarcă.Lăsaţi-mă să mă urc pe corabia cu poeți
înaintând pe valurile timpului
Fără să-și clatine catargul
și fără să aibă nevoie ca să mişte din loc
(pentru că timpul se mișcă
în jurul ei tot mai repede).
Poeții așteaptă, şi refuză să doarmă,
refuză să moară,
ca să nu piardă clipa din urmă
când corabia se va desprinde de ţărm -
Dar ce e nemurirea dacă nu
chiar această corabie de piatră,
așteptând cu încăpăţânare ceva
ce nu se va întâmpla niciodată?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează