Eşti grăbit să scrii,
Ca şi cum ai fi în întârziere faţă de viaţă.
Dacă e aşa, intră în cortegiul surselor tale.
Grăbeşte-te.
Grăbeşte-te să-ţi transmiţi
Partea de minunat, de răzvrătire de binefacere.
De fapt eşti chiar în întârziere faţă de viaţă,
Viaţa inexprimabilă,
Singura, la urma urmelor, cu care accepti să te uneşti
Aceea care zilnic îţi e refuzată de fiinţe şi de lucruri,
Din care capeţi cu atâta greu, ici colo, câteva fragmente descărnate
La capătul unor necruţătoare lupte.
În afara ei, totul nu e decât agonie supusă, sfârşit grosolan.
Dacă întâlneşti moartea pe când trudeşti,
primeşte-o precum ceafa asudată găseşte bună batista stearpă,
Înclinându-te.
Dacă vrei să râzi
Oferă-ţi supunerea
Dar niciodată armele.
Ai fost creat pentru momente puţin obişnuite.
Modifică-te, pieri fără regret
În voia rigoarei suave.
Bucată cu bucată lichidarea lumii se continuă
Neîntrerupt
Neabătut.
Fă să roiască pulberea
Nimeni n-o să vă destăinuie unirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează