Un ghiocel plăpând și mic
Socotindu-se voinic,
A eșit de sub zăpadă
Doritor și el să vadă
Dacă iarna cu cojoace
A pornit-o prin răstoace...
Și-i atâta dor de viață!
Dar pe crăngi stau flori de ghiață,
Cerul incă-i cenușiu
Iar el mic și pirpiriu...
Și aude-un croncănit:
- ,,Dragul meu, te-ai cam pripit,
Iarna tot mai are zile,
Te-ai cam repezit, copile...''
-,,Ce-mi tot țipi, croncănitoare?...
Am scăpat de iarna grea,
Mi-e de-ajuns un strop de soare,
Toată lunca e a mea!''
........................................................
Doamne, ce plăcut și lin
Este traiul in cămin,
Când e noapte friguroasă
Și când ger cumplit se lasă...
Ramurile stau să cadă
Sub podoabe de zăpadă...
Iarna incă n'a plecat!...
Ghiocelu' nfrigurat
Vede cum un corn de lună
Ii vestește vreme bună...
Până- atuncia să-și petreacă
Sub geroasa promoroacă
Leagănă în leagăn lin
Ciupercuțe de rubin!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează