Morminte fără cruci, morminte părăsite
La margini de păduri, la margine de drum,
Morminte fără cruci, doar luna vă trimite
In nopţi târzii şi reci ghirlănzi fără parfum...
Cu brumă şi cu ploi coboară toamna n ţară,
Coboară toamna iar, cu-al frunzelor şivoi;
lar plopii rari şi trişti pe rând îşi scuturară
Sărmanul lor prinos de lacrămi peste voi.
Și nici o mână nu sa 'ntins tremurătoare
Să arunce peste voi o floare, semn pios;
De nar fin cer o stea lumina să-şi coboare
Voi n'aţi avea măcar o candelă prinos.
Vor trece nopţi pustii cu vânt, cu frig, cu ploaie,
Și voi veţi sta mereu sub zări făr-adăpost;
Ce-i pasă vieţei largi de nişte mușuroaie
Părăginiten veci şi fără nici un rost...
O! Știu! Voi așteptați să fie primăvară,
Să treacă iarna grea cu vifor şi năluci,
Ca peste voi din nou flori multe să răsară,
Morminte fără flori, morminte fără cruci!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează